Moartea lui Michael Jackson parca a schimbat ceva, dar nu ma refer la faptul ca a schimbat ceva la omul comun, ignorant, robotizat, superficial, caracterizat de cuvantul “repetie” si care sufera dupa efectul dezumanizant al banilor, ma refer la cei care privesc “dincolo de zid”, la cei in al caror trup se ascunde un suflet, la cei care, daca ii privesti in ochi te umpli de energie pozitiva, la cei care iti zambesc cu inima… Poezia am facut-o pentru fanii lui si pentru oamenii pe care i-am descris in a doua parte…

 

De ce?

  E peste tot in jur, oribire imi doresc

Caci viata e cam lunga, dar scurta o iubesc.

Adunand in suflet atat  amar pelin,

Mai peste tot acum te improasca cu venin.

 

Absurd e sa-ti doresti ca sa mai schimbi ceva,

Ca tot ce e in jur este in impotriva ta.

Incerci , te lupti , dar nu  razbati si te-apuca frustrarea,

De moarte iti doresti, gasindu-ti alinarea.

 

De ce altii sunt fericiti in a lor bogatie

Cand altii sunt infometati si mor in saracie?

De ce omul e dominant, mereu in expansiune

Cand tot ce misca are dreptul la acesta lume?

 

De ce suprematia e arma de razboi

Si aurul si banii si tot creat de voi?

De ce vreti voi copacii sa nu mai aiba frati

De ce voi puritatea apei vreti s-o luati?

 

De ce sa piara zambetele copiilor orfani?

De ce sa le luati viata cainilor golani?

De ce nimic si nimeni in sulfet nu mai are

O urma de iubire, mila si  regretare?

 

De ce totul consta in individualism?

De ce ati omorat speranta unui vis,

Speranta unitatii de bine global?

De ce ati ales un viitor fatal?

 

De ce ati facut eternul efemer?

Iar libertatea pasarii ati luat-o de pe cer.

Ati vrut ca tot ce misca sa fie o amintire

Si verdele padurilor l-ati supus la pieire.

 

Pana si lacrimile ati inveninat

Ca nici plansul vostru nu e adevarat.

Ati picurat prea mult intr-un mic pahar

Si ne inecam cu totii fara sa vrem macar.