O poezie pentru oameni…
Fără categorie 1 Comentariu »
De ce?
E peste tot in jur, oribire imi doresc
Caci viata e cam lunga, dar scurta o iubesc.
Adunand in suflet atat amar pelin,
Mai peste tot acum te improasca cu venin.
Absurd e sa-ti doresti ca sa mai schimbi ceva,
Ca tot ce e in jur este in impotriva ta.
Incerci , te lupti , dar nu razbati si te-apuca frustrarea,
De moarte iti doresti, gasindu-ti alinarea.
De ce altii sunt fericiti in a lor bogatie
Cand altii sunt infometati si mor in saracie?
De ce omul e dominant, mereu in expansiune
Cand tot ce misca are dreptul la acesta lume?
De ce suprematia e arma de razboi
Si aurul si banii si tot creat de voi?
De ce vreti voi copacii sa nu mai aiba frati
De ce voi puritatea apei vreti s-o luati?
De ce sa piara zambetele copiilor orfani?
De ce sa le luati viata cainilor golani?
De ce nimic si nimeni in sulfet nu mai are
O urma de iubire, mila si regretare?
De ce totul consta in individualism?
De ce ati omorat speranta unui vis,
Speranta unitatii de bine global?
De ce ati ales un viitor fatal?
De ce ati facut eternul efemer?
Iar libertatea pasarii ati luat-o de pe cer.
Ati vrut ca tot ce misca sa fie o amintire
Si verdele padurilor l-ati supus la pieire.
Pana si lacrimile ati inveninat
Ca nici plansul vostru nu e adevarat.
Ati picurat prea mult intr-un mic pahar
Si ne inecam cu totii fara sa vrem macar.